Toamna

Nu îmi place toamna, deşi sunt născută în acest anotimp ( eu întodeauna am simţit că aparţin iernii ).

Toamna îmi dă nişte stări ciudate care mă scot din “nebunia” mea obişnuită şi comodă. Trec de la îmbufnare la extaz alarmant de repede; acum îmi vine să mă ascund sub o pătură caldă şi peste o clipă vreau să alerg prin frunzele cărămizii (parcă zici că sunt nebună…bine, mai nebună ca de obicei ). Mă enervează ploaia şi mă “ploştesc” dacă e înnorat afară. Nu că nu îmi place schimbarea dar…nu-i place toamna . Nu am mai spus asta, nu?

Desigur, are şi toamna părţile ei bune (nuci, începerea şcolilor/facultăţilor, must, gem, etc.), dar aceste sunt întrecute de părţile rele, precum ploaie, noroi, etc. Plus că toamna e absolut oribilă în Bucureşti, sau cel puţin aşa mi se pare mie.

Aştept cu nerăbdare iarna! Am zis!

P.S 1: Băi, eu acum îmi dau seama ca fac parte dintr-un “clan” născut, cu perponderanţă, toamna. Deci, la mulţi ani mama, Gabi (mătuşă), Marian (unchi), Bobo (văr), fratele meu, eu, bunica. Sper că nu am uitat pe cineva.

P.S 2: Voila! Post nou! Că tot am fost “urecheată” verbal că nu am mai scris pe blog .

Photo credits

---